OBEZITATEA-UN MOTIV DE INGRIJORARE PENTRU PARINTI

Din ce in ce mai multi copii depasesc limitele normale ale greutatii si trec in categoria persoanelor supraponderale. Cauzele sunt multiple: de la factori genetici pana la sedentarism si obiceiuri alimentare proaste.

Obezitatea infantila constituie o problema extrem de ingrijoratoare, numarul copiilor supraponderali sau obezi inregistrand o crestere anuala de 400.000, si asta doar in Europa, releva un raport anual al Uniunii Europene.

Copiii obezi nu au doar probleme de sanatate, precum diabet si afectiuni ale ficatului, atunci cand sunt mici, dar este mai mult decat probabil ca ei sa se confrunte cu un risc sporit de boli cardiace, cancer, hipertensiune arteriala, accidente vasculare cerebrale si depresii, pe masura ce inainteaza in varsta.

Dincolo de problemele care pot aparea la maturitate, efectele negative se manifesta si asupra psihicului copilului mic: acesta este izolat de colegi, socializeaza greu, este retras, apatic, irascibil si neinteles. In aceste conditii, uneori scade chiar si randamentul la invatatura. Un copil obez este imatur, vulnerabil si dependent de adultii din jurul sau, intr-o mai mare masura decat cel normoponderal.

Camelia Stanescu, medic pediatru si medic de familie, afirma: “Varsta biologica a copilului obez este mai mare decat cea normala. Un copil cu 10-15 kilograme peste limita normala are, practic, o varsta mai inaintata, ca urmare a uzurii organelor interne care muncesc pentru a intretine masa corporala suplimentara. De aici si problemele in cerc vicios care afecteaza inima, ficatul, metabolismul, in general.”.

Dr. Camelia Stanescu sfatuieste parintii cu copii care depasesc greutatea normala sa apeleze de urgenta la medic si, impreuna, sa puna la punct un program sustinut, pentru a-l ajuta pe cel mic.

“Obezitatea in copilarie este o problema foarte severa, care lasa urme adanci in organismul copilului si in psihicul acestuia. Medicul si familia sunt cei care trebuie sa intervina concentrat, pentru a aduce lucrurile pe fagasul cel bun. Este greu si este nevoie de foarte multa rabdare.”, a adaugat dr. Stanescu.

Virginia, mama unei fetite in varsta de 11 ani, Maria, marturiseste: “Fetita mea s-a ingrasat mult in ultimii doi ani. Aproape ca nu am sesizat. A devenit retrasa, timida. Am analizat problema si mi-am dat seama ca este in mare masura vina mea, pentru ca am lasat sa-mi scape din mana ce mancau ai mei, in casa. Ajunsese fiecare sa faca ce vrea. Uitasera ce inseamna o ciorba…”.

Virginia povesteste in continuare despre greutatile pe care le intampina: “Acum am inceput o dieta si trebuie sa recunosc ca este foarte greu. Ma bucur ca fiica mea, Maria, care are 11 ani, este foarte intelegatoare si dornica sa slabeasca. I-am spus ca ii sunt alaturi si ca o sustin si cred ca a inteles. Am inceput sa alergam in parc, amandoua. Regret ca nu am luat masuri mai devreme.”.

Reabilitarea copilului obez

Demersul, efectuat concomitent de parinti, familie, cadre didactice si, nu in ultimul rand, supravegheat de medic, trebuie sa fie unul sustinut si pe o perioada indelungata.Procesul este lent si trebuie sa tina seama de un fapt esential: alimentatia reprezinta un proces care are o incarcatura afectiva profunda. A-l priva pe copilul sub 13-14 ani de lucrurile pe care le-a mancat in mod obisnuit va fi receptionat de acesta ca fiind odemonstratie de agresivitate asupra lui si de lipsa de dragoste din partea parintilor.

Medicul pediatru Camelia Stanescu declara: “Sunt cateva reguli pe care parintii copilului obez trebuie sa le respecte pentru a ajunge la rezultate pozitive: perseverenta in aplicarea remediilor, puterea exemplului, demonstratii concrete ale afectivitatii parintilor fata de copil, colaboararea intre parinti si a parintilor cu copilul, incurajarea copilului si recunoasterea eforturilor depuse de acesta. Evident, toate trebuie adaptate in functie de problemele copilului obez, de varsta acestuia si de scop.”.

Simona este mama unui baietel de 10 ani, care are aproximativ 10 kilograme peste limita normala. Mamica povesteste: “Mi-am dat seama ca am intrat pe o panta periculoasa. Am fost la medic si, cu ajutorul lui, am schimbat complet alimentatia lui Tudor, fiul meu. Am renuntat la sucurile acidulate. Consumam si patru litri, pe zi. Un dezastru! Am mare grija ce cumpar, am reinceput sa gatesc, si, din momentul in care am luat aceste decizii, acum cinci luni, Tudor a slabit mai mult de cinci kilograme.”.

Simona a continuat: “L-am dus la inot, am renuntat, dar, pana la urma, mi-am impus autoritatea in fata lui si am reusit sa continuam. A fost luat intr-o echipa de polo juniori, si cred ca acesta a fost momentul miraculos, cand Tudor a descoperit ca poate face fata cu brio unei competitii. Acum este in competitie cu el insusi, pentru a manca sanatos. A fost greu, dar a meritat!”.

Zece reguli de aur:

1. Mancati mereu impreuna, la ore fixe. Excludeti complet din meniu mancarurile de tip fast-food, cele cu aport caloric ridicat si cu exces de zahar.

Preparati mancare in casa: mancarea gatita este sanatoasa, mult mai saraca in calorii decat cea semipreparata sau cea de tip fast-food. Aveti grija ca alimentele din frigider si camara sa fie proaspete si sanatoase. Din alimentatia copilului nu trebuie sa lipseasca fructele.

Renuntati complet la sucurile carbogazoase. Consumati doar apa plata si inlocuiti sucul cu ceaiurile de fructe, reci (cu lamaie, fara zahar si pastrate in frigider).

2. Promovati constant activitatile care presupun miscare fizica. Spre exemplu, mergeti pe jos, de acasa pana la scoala si de la scoala pana acasa.

Stimulati interesul copilului pentru sport: inot, baschet, echitatie, schi, patinaj etc. Aveti grija! Este foarte usor sa incepeti sa practicati un sport, dar foarte greu sa continuati. Cumparati-i o bicicleta sau role, astfel incat copilul sa fie stimulat sa faca miscare in mod constant.

3. Petreceti cat mai mult timp posibil in compania copilului si provocati-l sa participe la diverse activitati: mergeti impreuna la plimbare, instituiti programul “Un muzeu in fiecare week-end” sau “Saptamana aceasta nimeni din familie nu foloseste liftul!”.

4. Gatiti impreuna. Daca micutul va participa la “bucatareala” impreuna cu tine – iar copiii adora sa se implice, va savura mancarea sanatoasa gatita in casa si va intelege ca este mult mai gustoasa decat cea de la fast-food. Urmariti programe de televiziune care pledeaza pentru un stil de viata sanatos. Inventati retete sanatoase. Este simplu!

5. Nu ii impuneti un regim dietetic strict. Este greu de respectat pentru un adult, cu atat mai mult pentru un copil.

Renuntati la tentatiile dulci si la mancarurile hipercalorice. Controlati cu foarte mare atentie cantitatea de mancare consumata de copil si oferiti-i alternative sanatoase pentru poftele lui: spre exemplu, fructe si dulciuri preparate in casa, nu prajituri de la cofetarie.

6. Aveti grija ca micul dejun sa fie consistent si hranitor: cereale, lapte degresat, fructe si, din cand in cand, oua si carne slaba sau peste. Un copil care mananca bine dimineata nu va avea nevoie de suplimente.

Oferiti-i un pranz echilibrat si variat. Nu este usor, dar efortul merita din plin. In primul rand, bazati-va pe carnea de pui, peste, fasole verde, legume fierte si salate. Supele si ciorbele de zarzavat sunt de real ajutor, fiind bogate in vitamine si sarace in calorii.

Copilul nu trebuie sa consume o cantitate exagerata de paine.

Invatati-l sa manance unele feluri de mancare fara paine.

7. Renuntati la: mezeluri si salamuri, carne de porc si cartofi prajiti, aluaturi, paste fainoase in exces sau inghetata. Introduceti in alimentatie: iaurturi, creme de braza, peste la cuptor, legume, carne de pui. Un ajutor pretios primiti de la Eva.ro, unde gasiti numeroase retete delicioase, cu un continut caloric redus.

8. Renuntati la obiceiul rontaitului la televizor. Sau, daca altfel nu se poate, inlocuiti chipsurile si floricelele cu fructe si seminte.

9. Mentineti o legatura stransa cu medicul pediatru si un specialist in nutritie. Doctorul trebuie sa va fie un prieten, iar copilul trebuie sa il priveasca cu simpatie si incredere.

10. Laudati, apreciati si incurajati reusitele micutului, dar aveti grija sa faceti totul cu masura, pentru a nu transforma kilogramele in plus intr-o obsesie.

Sursa: eva.ro

Avantajele alaptarii pentru bebelusi

Toti parintii isi doresc tot ce e mai bun pentru bebelusi. Primul si cel mai de pret cadou oferit de mama este laptele matern. Despre alaptare exista doar pareri pro, cu beneficii chiar si dupa ce se intrerupe. Organizatia Mondiala a Sanatatii recomanda tuturor mamicilor sa isi alapteze copii cel putin 6-9 luni.


Laptele matern este cel mai sanatos aliment. Are un continut unic. Este singurul aliment care corespunde tuturor nevoilor alimentare specifice bebelusilor. Contine cantitatile ideale de proteine, grasimi si glucide si se digera mult mai bine decat orice formula de lapte praf. Compozitia laptelui variaza in timpul unei zile si chiar in timpul unei mese, pentru a se adapta permanent la necesitatile bebelusilor. La inceputul mesei este mai apos si potoleste setea, iar apoi mai consistent pentru a satisface foamea.


Favorizeaza dezvoltarea creierului.


Contine substante necesare dezvoltarii sistemului nervos (taurina, acidul arahidonic etc). Studii recente demonstreaza coeficienti de inteligenta mai mari la copii alaptati la san.

Ii linisteste pe bebelusi. Hormonii secretati prin alaptare si anume ocitocina si prolactina ajung prin lapte si la bebelusi. Ei sunt responsabili de efectul de linistire.

Contine factori de crestere care ajuta la maturizarea intestinelor micutilor.

Favorizeaza dezvoltarea dintilor. Alaptarea imbunatateste si intareste dintii. Copiii alaptati vor avea mai putine carii.

Ii protejeaza de infectii. Cel mai important atu al laptelui matern este continutul mare de anticorpi. Bebelusii alaptati se imbolnavesc mai rar, iar cand se intampla, au simptome mai putine si boala dureaza mai putin comparativ cu cei care nu au fost alaptati.

Ofera sanatate

pe termen lung. Scade riscul multor boli ale copilariei (rahitism, anemie, infectii urinare, otita, boli respiratorii, diaree), adolescentei sau maturitatii, (diabetul zaharat, obezitatea, boala Crohn, colita ulcerativa etc).

Permite dezvoltarea si cresterea armonioasa. Bebelusii hraniti cu formule de lapte praf cresc mult mai repede si mult in greutate si pot deveni obezi mai tarziu. Bebelusii alaptati cresc in primele luni mai mult, dupa care ritmul de crestere in greutate stagneaza. Acesta este ritmul normal de crestere.

Protejeaza impotriva alergiilor si astmului.

Daca bebelusii care au parinti cu alergii sunt alaptati cel putin 4 luni, riscul pentru alergie si astm bronsic scade semnificativ.

Reduce spitalizarea si riscul de boli severe la nou nascuti prematuri. Chiar daca nu pot suge, pediatrii recomanda mamelor sa colecteze laptele matern si sa le dea cu biberonul. Are beneficii incredibile pentru prematuri. Grabeste maturarea creierului si scade semnificativ riscul de infectii severe amenintatoare de viata (de ex enterocolita necrotizanta).

Scade riscul sindromului de moarte subita la bebelusi.

Cand bebelusul doarme in patul parintilor

Unii parinti (adica mamici) isi culca bebelusul in patul lor.

Avantajele dormitului impreuna
Daca e sa vorbim concret, principalul avantaj este comoditatea. Bebelusul fiind la o intindere de mana, e mult mai usor si pratic mamicilor in muncile de noapte (alaptare, hranire, mangaiere, bolboroseala...). In acest caz, imediat ce bebelusul maraie, icneste, misca in somn sau ofteaza, mama tresare si il priveste - adica e acolo, la punctul de lucru.
Diverse studii facute de Academia Americana de Pediatrie, conduc la ideea ca bebelusul care doarme cu mama mananca mai des si mai bine in timpul noptii, comparativ cu bebelusii care dorm singurei in patutul lor. Tocmai de aceea, Academina Americana de Pediatrie a emis o recomandare oficiala ca bebelusii sa doarma in proximitatea mamicii pentru a imbunatati rata de succes a alaptatului. Desigur, aceasta recomandare nu specifica necesitatea ca bebelusul sa doarma cu mama in pat - se pot asigura conditii de proximitate si daca bebelusul doarme in patut - in aceeasi camera cu mama.

Avocatii, foarte vocali - ai dormitului impreuna - sustin ca avantajele sunt: atasamentul mama-copil, creearea sensului de siguranta si incredere bebelusului si protejarea impotriva mortii subite a bebelusului. Trebuie insa adaugat ca nu exista studii care dovedesc sau certifica cu date stiitifice aceste teorii.
Un sondaj facut in 2010 in SUA a dovedit ca 12% din familiile cu bebelusi practica dormitul impreuna (bebelusul doarme in patul parintilor). Din acest procent, partea cea mai mare o constituie imigrantii si grupurile cu venit scazut.
Dezantajele dormitului impreuna Primul risc si cel mai importanta este acela de moarte subita a bebelusului . Un alt risc major este pericolul mortii prin sufocare a bebelusului. Un alt aspect real este ca dormitul bebelusului cu parintii duce sigur la oboseala parintilor (sau a mamei in mod cert).
In plus, acest gen de cocolosire a copilului interfereaza cu viitoarea abilitate de independenta a copilului.

Cum linistetsti bebelusul cum doarme?

Cu o precizie de ceasornic, chiar in momentul in care taticul lui intra pe usa dupa o zi grea de munca, iar tu esti deja obosita si nu-ti doresti decat sa te relaxezi, bebe incepe sa planga. Si, desi vrei ca lucrurile sa reintre in normal, ele se transforma intr-un adevarat calvar.

Dar nu te nelinisti! ?i asta face parte din normal, pentru ca, de regula, cam pana la 3 luni, crizele astea sunt si obisnuite, si frecvente. In asa masura incat au primit si un nume: disritmie.

De ce plange?

Asa s-a obisnuit. Cand era in burtica ta, seara, era cel mai agitat, infl uentat de oboseala ta. Acum, nu face decat sa continue.

Nu a intrat in ritm. In timpul zilei, bebe reuseste sa alterneze perioadele de somn cu cele de veghe, dar spre seara… se incurca. Practic, nu mai reuseste sa se relaxeze si sa adoarma.

Se descarca. Pe tot parcursul zilei, bebe a acumulat diferite tensiuni, stres, trairi, dar inca nu stie sa scape de ele. Asa ca, atunci cand paharul s-a umplut, il descarca asa cum poate.

Il doare ceva.

Cand bebe are probleme, plange strident. De cele mai multe ori, de vina sunt niste colici sau o punga de aer ramasa in stomac ori in esofag. si, din pacate, astea dor.

Ce faci tu?

Te linistesti, obligatoriu. Daca nu o faci, nu-i poti transmite puiului tau starea de liniste la care visezi, pentru ca el percepe foarte bine in ce ape te scalzi tu. E absolut inutil sa-l iei in brate, de exemplu, daca esti incordata. Nu vei reusi decat sa-i intensifi ci supararea.

Leagana-l! Pentru ca acum are nevoie sa se relaxeze, schimba-I perceptia, distrage-i atentia si leagana-l putin in carucior, in patut sau chiar in brate, lipit de tine.

Fa-i baia de seara. Apa calda si clipocitul ei se dovedesc adesea deosebit de linistitoare pentru nou-nascutii nervosi. Ca si cum apa ar dizolva si incordarea.

Ocoleste biberonul. Rezista tentatiei de a incerca sa-l calmezi umplandu-i stomacelul! Daca mananca mai mult decat ii trebuie, ii provoci complicatii digestive, care il vor supara si mai tare.

Daca ai eliminat toate cauzele posibile, se prea poate sa fii nevoita sa-l lasi sa se linisteasca singur, evitand sa-i faci astfel mai mult rau decat bine. Nu ezita insa sa ca esti prezenta si sa incerci sa-l linistesti.

Maseaza-i burtica. Daca se contorsioneaza si se screme, e evident ca-l doare burtica. Cu podul palmei, maseaza-l incet pe abdomen in sensul acelor de ceasornic. Poti sa incerci si masajul talpilor. Foloseste ulei pentru bebe si maseaza-i usor talpile, tot in sensul acelor de ceasornic, cam 3 minute.

femeia.ro

Naterea prin cezariana

Sunt multe motive pentru care un medic poate lua decizia sa va recomande o nastere prin cezariana. Unele cezariene sunt facute in situatii critice, altele sunt efectuate pentru a preveni eventualele situatii critice, iar altele sunt facute la alegerea viitoarelor mame. In orice caz, o viitoare mamica trebuie sa stie ca o nastere prin cezariana presupune o incizie prin peretele abdominal si uter, in locul nasterii vaginale. O rana pe uter deci. Iata care sunt motivele medicale pentru nasterea prin cezariana si sfatul obiectiv :

O cezariana = o rana pe uter
O nastere prin cezariana presupune o incizie prin peretele abdominal si uter, in locul nasterii vaginale. In ultimii 30 de ani s-a inregistrat o crestere tot mai mare a ratei nasterilor prin cezariana.
Ca termen de comparatie, in SUA, in luna noiembrie 2008, centrul de prevenire si control al bolilor din SUA a raportat ca rata nationala a nasterilor prin cezariana a fost cea mai mare inregistrata vreodata, adica 29,1%, ceea ce inseamna aproximativ un sfert din totalul nasterilor. Asta presupune ca aproximativ una din patru femei nasc prin cezariana.
World Health Organization a declarat ca in mod normal, fiecare regiune a globului ar trebui sa aiba o rata de cel mult 10-15% nasteri prin cezariana.
Timp de aproape 3 ani, din iunie 2004 pana la sfarsitul lunii martie 2007, comunitatea “Desprecopii.com” a dezbatut o dilema cu care toate ne confruntam la un moment dat in viata: nastere naturala sau prin cezariana? La un sondaj efectuat pe Desprecopii.com despre cum s-a efectuat nasterea primului copil am obtinut aceste rezultate. La sondaj au participat 1200 persoane.
prin nastere vaginala (normala) [41%]
prin cezariana [59%]
De ce atat de multe operatii cezariene in Romania?
Din alte raspunsuri a reiesit ca nasterea naturala le sperie pe multe dintre cele care trebuie sa aleaga si de cele mai multe ori chiar insista ca medicii sa le aduca pruncii pe lume prin cezariana.
Care sunt motivele reale ale unei nasteri prin cezariana?
Sunt multe motive pentru care un medic poate lua decizia sa va recomande o nastere prin cezariana. Unele cezariene sunt facute in situatii critice, altele sunt efectuate pentru a preveni eventualele situatii critice, iar altele sunt facute la alegerea viitoarelor mame.
Placenta previa: Asta se intampla atunci cand placenta este asezata prea jos in uter si acopera partial sau complet cervixul. Una din 200 de femei insarcinate au placenta previa in timpul trimestrului trei de sarcina. Tratamentul include odihna la pat si monitorizarea frecventa. Daca medicul a diagnosticat o placenta previa completa sau parțiala, de obicei este necesara o interventie cezariana. Daca medicul a diagnosticat o placenta previa marginala, atunci este posibila o nastere vaginala.
Dezlipirea placentei: Asta inseamna separarea placentei de tesutul care captuseste uterul, ceea ce se intampla de obicei in al treilea trimestru de sarcina. Aproximativ 1% dintre toate femeile insarcinate fac dezlipire de placenta. In corpul mamei se produce sangerare la locul dezlipirii si mama simte durere in uter. Aceasta separare poate impiedica oxigenul sa ajunga la bebelus si in functie de gravitate, medicul poate face o cezariana de urgenta.
Rupturile uterine: In aproximativ una din 1500 de nasteri uterul se rupe in timpul sarcinii sau al travaliului. Acest lucru poate duce la hemoragii si poate afecta alimentarea bebelusului cu oxigen. Este un motiv pentru efectuarea unei cezariene de urgenta. Pozitia bebelusului: Atunci cand bebelusul se afla in prezentatie pelvina, nasterea prin cezariana este adesea singura varianta, desi in anumite conditii este posibila si nasterea vaginala.
Totusi, daca bebelusul are de suferit sau are prolaps de cordon (ceea ce se intampla frecvent la bebelusii cu aceasta prezentatie) este necesara cezariana. De asemenea, cezariana poate fi facuta si daca bebelusul este prematur.
Prolapsul de cordon: Aceasta situatie nu apare frecvent, insa atunci cand apare se face o cezariana de urgenta. Prolapsul inseamna ca alunecarea cordonului ombilical prin cervix si patrunderea sa in vagin inainte de nasterea copilului. Atunci cand uterul se contracta, creste presiunea asupra cordonului ombilical, ceea ce reduce fluxul de sange catre bebelus.

Spalarea pe dintisorii de lapte

Inca de la aparitia primului dinte al copilului, masati-i gingiile. Aceasta va ajuta urmatorii dinti sa iasa mai usor. Atunci cand are mai multi dintisori, puteti sa-i dati o mica periuta de dinti adevarata si putina pasta de dinti pentru copii, pentru a accepta cu bine acest obiect nou.
Fiti un exemplu pozitiv, deoarece vazandu-va ca va spalati pe dinti, bebelusul dumneavoastra va dori sa va imite. Dupa ce a implinit 3 ani, invatati-l sa se spele singur pe dintisori de 2 ori pe zi (dimineata si seara).
Dentistul (buhuhu....)
Nu este necesar sa mergeti cu copilul la dentist de cand ii apare primul dinte.
Primele vizite la stomatolog vor avea loc pe la 3 ani, la inceput, pentru o familiarizare cu dentistul (pentru ca, mai tarziu, sa nu-i fie frica sa mearga la dentist). Dupa implinirea varstei de 4 ani, puteti incepe vizitele regulate la medicul stomatolog.
Cariile dentare
Primii dinti ai copilului, numiti "dinti de lapte" se pot caria. Aceste carii sunt cu atat mai neplacute cu cat se pot transmite viitorilor dinti, care sunt definitivi.
Cariile evolueaza mult mai repede la copii decat la adulti, in consecinta, aratati chiar si cel mai micut punct negru dentistului: cu cat mai devreme este descoperita si cu cat mai repede este tratata o carie, cu atat este mai putin neplacut pentru bebelus.
Daca dintele de lapte nu este tratat la timp, va trebui sa fie extras, si, in acest caz, dintele definitiv ar putea sa iasa stramb.
Important - Spalatul pe dinti trebuie sa dureze ... trei minute!
Daca nu va spalati pe dinti in fiecare dimineata, minimum 3 minute, inseamna ca ati irosit timpul degeaba. Cei mai multi pacienti ajung la stomatolog tocmai din cauza unei proaste ingrijiri a danturii.
Pentru o igiena bucala corespunzatoare sunt necesare pastrarea sanatatii dintilor prin periaj dentar, efectuat dupa masa si extractia dintilor distrusi. Tratamentul cariilor, indepartarea tartrului, inlocuirea lucrarilor incorecte. Cea mai des practicata metoda de spalare pe dinti este periajul orizontal, care prezinta o serie de inconveniente majore:
resturile alimentare sunt aglomerate astfel in spatiile interdentare
se favorizeaza retractia paridontiului dezgolindu-se radacina dintilor
nu se efectueaza un masaj al gingiei
Datorita acestor inconveniente, metoda e indicata numai pentru copii, pentru etapa cand acestia trebuie sa invete sa se spele singuri.
Cea mai eficienta tehnica de periaj este metoda periajului vertical deoarece:
efectueaza o buna curatire a suprafetelor dentare si a spatiilor interdentare
activeaza circulatia parodentara, evitand retractia gingiei si dezgolirea radacinii
Periuta se foloseste astfel:
de sus in jos la dintii superiori
de jos in sus la dintii inferiori, miscare efectuata din articulatie.
Se periaza astfel fiecare grup de dinti, atat dinspre obraji, cat si dinspre limba si palat, pe fiecare grup cu 10 miscari verticale. Singura modalitate apare la perierea fetelor dinspre limba, cand pozitia periutei trebuie sa fie verticala, iar miscarea se efectueaza la fel: de sus in jos pentru dintii superiori, de jos in sus pentru dintii inferiori.
Se continua apoi cu perierea fetelor de masticatie a dintilor laterali, cu miscari orizontale, dinspre interiorul gurii spre inafara sau invers. Dupa perierea tuturor dintilor se face clatirea gurii cu apa. Se ia apa in gura, se inchid buzele, apa fiind trecuta cu putere printre dinti, apoi se elimina din gura. Clatirea se face de 4-5 ori. Daca efectuati aceasta tehnica corect, periajul nu are cum sa dureze mai mult de trei minute.
Rolul alimentatiei:
Alimentatia are un rol extrem de important in dezvoltarea unor dinti sanatosi, care vor fi mai rezistenti la aparitia cariilor. Doua ingrediente sunt absolut necesare pentru a asigura dezvoltarea unor dinti si oase de buna calitate. CALCIUL si VITAMINA D (care este necesara pentru absorbtia calciului din alimente).
Cele mai bune surse de calciu sunt: laptele si produsele lactate, ouale, painea, legumele verzi, fructele. Vitamina D este numita si "vitamina soarelui" deoarece organismul uman poate produce si poate stoca aceasta vitamina cand este expus la soare. Sursele alimentare de vitamina D include: laptele integral, untul, margarina, pestele. Se recomanda ca toti copiii pana la 18 luni sa primeasca vitamina D, zilnic, iar dupa aceasta varsta, pana la 12-15 ani, sa primeasca vitamina D in sezonul rece.
Exista o legatura directa intra vitamina D si absorbtia de calciu.
Calciul este extrem de important pentru dezvoltarea oaselor si a dintilor. Cercetarile au aratat ca, la copilul intre sase si trei ani, exista riscul deficitului de calciu din cauza ratei mari de depunere in oase la aceasta varsta.
Nu exista nici o indoiala ca o dieta corecta si o igiena dentara buna pot reduce incidenta cariei dentare la copii.

Alaptatul in timpul noptii!!!

Alaptatul in timpul noptii poate reprezenta o problema daca te depriveaza de somn sau daca bebelusul tau a devenit dependent de acest lucru. Faptul ca bebelusul tau se trezeste de mai multe ori pe noapte si nu se culca la loc decat dupa ce il alaptezi poate avea mai multe cauze.

Una dintre ele ar putea fi faptul ca ai stabilit o rutina prin care copilul tau asociaza adormitul cu alaptatul. Lucrul acesta se poate intampla daca in fiecare noapte, exact inainte sa adoarma, l-ai alaptat. Pe parcursul noptii copilul se va trezi destul de des si nu va adormi decat dupa ce a fost alaptat din nou.

Copiii, ca si adultii, se trezesc de mai multe ori pe parcursul noptii.

Majoritatea mamelor stiu ca un copil hranit cu lapte praf va avea un somn mai linistit si se va trezi de mai putine ori pe parcursul noptii decat cel hranit cu lapte matern, deoarece laptele praf se digereaza mai greu. Crearea unei conexiuni intre alaptat si somn este demonstrata stiintific, si daca persista, te va depriva de somn in fiecare noapte.

Pentru a scapa de acest obicei, incearca sa stabilesti o rutina de dormit in fiecare seara. Poti sa-l alaptezi mai intai, sa-i citesti o povestioara, sa-i canti sau sa-i schimbi scutecul. In aceasta rutina poti sa incorporezi si o baita calduta, un masaj sau chiar ascultatul unei muzici linistitoare. Poti sa iti alaptezi copilul seara, dar fa-o mai devreme si apoi creeaza o rutina inainte sa adoarma.

Pune-l in patut inainte sa fi adormit complet, pentru a capata obiceiul de a adormi singur.

Acest lucru te va ajuta si in timpul noptii. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa-l mai alaptezi niciodata in timpul noptii, doar ca nu trebuie sa faci din acest lucru un obicei pentru ca iti va crea si tie si copilului probleme cu dormitul pe termen lung.

Daca totusi nu poti sa-l scapi de acest obicei, iti poti face viata mai usoara dormind cu copilul in acelasi pat pentru a face alaptatul mai simplu. Dormitul impreuna cu copilul tau este in regula doar daca nu esti fumatoare, nu consumi bauturi alcoolice si nu iei droguri, nu esti supraponderala si nu esti extrem de obosita. Ca o alternativa, poti sa pui patutul copilului langa patul tau.

O alta varianta ar fi sa incerci sa pui intr-un recipient laptele tau, sau lapte praf si sa il lasi pe partenerul tau sa hraneasca copilul pe parcursul noptii pentru a putea sa te odihnesti.

Mai exista si alte cauze care ar putea sa-l faca pe bebelusul tau sa se trezeasca des in timpul noptii: ii poate fi sete, ii pot da dintisorii, ii poate fi frig sau se poate simti rau.